Am fost VOCEA lui

Pentru noi totul a început in 2014, în orașul Iași, unde eram studenți în anul 2 de facultate. Într-o seara, venind de la cursuri, am observat pe partea opusă un tânăr ce avea dificultăți de mers, se ținea de semaforul ce avea culoarea roșie, așteptând schimbarea culorii să îi permită să treacă pe trecerea de pietoni. Când s-a schimbat în culoarea verde, băiatul s-a lăsat în 4 labe și a tranversat strada, trecând pe lângă mine. Am rămas șocată, lacrimile au început să îmi curgă pe obraz, necontrolat, uitandu-mă la ceilalți participanți la trafic, căutând omenia, implicarea, omul empatic, cineva care să sară să îl ajute… Nu am trecut pe partea cealaltă, am rămas, păstrând o distanta de siguranță, urmărind băiatul. După ce a terminat de traversat am văzut 3 băieți ce l-au ridicat brutal, și l-au dus în spatele unui bloc, fortandu-l să se drogheze. El, fară vlagă, îi ruga să îl lase în pace, că nu vrea asta, că îi face rău…râsetele acelea malefice și astăzi îmi răsună. Atunci am decis să urmăresc băiatul, să îi aflu istoria, să îi aflu rutina, și intre timp să cer ajutor să îl pot salva.

Fară să știe,  noi l-am urmarit vreo 2 luni, invatandu-i orarul, aflând că banii, mâncarea și tot ce primea îi erau furate de acei băiați, și alții ce li se alăturau. Pe data de 6 decembrie, după ce Moș Nicolae ne-a vizitat copiii, am decis să mai facem un copil fericit ( desi el nu era copil, avea 26 de ani). Am pus într-o pungă mancare gatita pentru copiii mei cand  Dan, soțul, m-a văzut și m-a întrebat unde merg, desi știa răspunsul. Așa am aflat că nu eram singura care îl supraveghea , nu eram singura care îi cumpăra mâncare, și el făcea același lucru. Așa am decis să mergem amândoi să vorbim cu el. Ne-am apropiat de el, era în locul lui unde cerșea de 5 ani, singur, înconjurat de căini. 

L-am întrebat cum se numește:

-Alexandru, am 26 de ani, și sunt pe strada de la vârsta de 9 ani.

-Ai vrea să scapi de stradă? Să stai undeva la căldură, să ai mâncare? Ce ai pățit de mergi așa greu?

-Mama s-a recăsătorit, iar bărbatul ales mă tot bătea și trimitea la cerșit. Sătul de bătăi, am fugit de acasă, și am fost racolat de o bandă de aurolaci. Am căzut și mi-am rupt genunchiul, m-au dus la spital și mi-au pus gips. Pentru că mergeam greu și rămâneam în urmă mereu, băieții au pus dalta la genunchi să îmi spargă gipsul, dar au dat prea tare și mi-au distrus genunchiul. Probabil ceva nerv au lovit, nu stiu. De asta merg așa greu. Vreau să stau într-o casa, să îmi ung dimineața pâine cu margarină și gem, să îmi fie cald….da, asta vreau!

-Ai mâncat ceva azi? Ți-am adus ceva mâncare.

-Nu am mâncat. O puteți lasă aici, jos, că eu nu pot manca singur, din cauza tremuratului nu reușesc să bag lingura în gura.

-Te hrănesc eu, daca vrei. Lipește capul de perete să stea fix, si te hrănesc eu.

-Îmi e așa foame. Mulțumesc mult!

Am început să îl hrănesc, îi curgeau lacrimile, oamenii ce treceau pe lângă noi se întrebau cine e băiatul, de când e acolo, ce se întâmplă. Se făcuse cordon de oameni ce ne priveau și erau mirați, în condițiile în care acel băiat, de 5 ani, în fiecare zi era acolo, adus la cerșit…L-am făcut vizibil, i-am dat valoare, e un om, e văzut și observat. Noi, oameni simpli, am făcut vizibil un om invizibil de 5 ani.

Am căutat ajutor, l-am filmat fară să știe, am fost VOCEA lui către autoritățile locale, și am fost ajutați. Fiind om al străzii, nu avea asigurare, nu avea acte, nu avea nimic. Ne-am ocupat de tot ce a trebuit pentru a fi integrat într-un centru, de la a-i face buletin provizoriu la a-i plati asigurarea medicala și a-i depune actele pentru încadrare în grad de handicap. 

A fost începutul a tot ce facem azi, bucuria de a-l ști în siguranță, la căldură, hrănit, iubit ne-a făcut să înțelegem că asta e menirea noastră, că putem și noi să schimbam mentalități, prin puterea exemplului, putem fi VOCEA LOR, a celor invizibili, a celor căzuți și singuri, a celor în nevoi.

La 4 ani după acest caz, ne-am întors în Sighet și am înființat ASOCIAȚIA SUNTEM VOCEA LOR. Funcționam de 3 ani, 3 ani plini de activități, proiecte, cazuri rezolvate, și toate astea cu ajutorul oamenilor ce au fost la rândul lor VOCEA cuiva și a celor care au răspuns la acele voci.